V-am povestit deja că lucrez cu copiii de ceva ani de zile și îmi place la nebunie ceea ce fac, chiar dacă sunt momente bune sau mai puțin bune.
Discutam recent cu cineva care îmi spunea că face intership neplătit și se plângea de condițiile de acolo.
Sigur, avantajul intership-ului este că îți poate lăsa o amprentă în CV. Oricât de bine ai vrea să fie e foarte greu să faci lucrurile să meargă ok în zilele noastre. Pur și simplu, sunt foarte multe posturi, dar puțini oameni care vor să muncească.
E mai simplu ca angajatorul să te pună să muncești în intership, pe gratis.
Sigur, deja piața se reglementa de la sine pentru că nu era corect ca unii să muncească aproape cot la cot cu angajații, iar tu să nu fii în stare să îți iei un sandviș din oraș.
Treburile stăteau în felul următor: să zicem că ești în intership la o firmă de inginerie. Salariile nu sunt mici, dar nici mari, cert este că oamenii își permit să își facă mofturile.
3 luni de zile stai fără:
- să comanzi mâncare la prânz – poți să faci asta dacă cineva te susține acasă
- să îți plătești singur un abonament
- să îți plătești un abonament la telefonie
Sigur, pe cele de mai sus oricum le făceai, dar nu plecai de acasă 6-8 ore, cât să îți petreci timpul pentru a face lucruri pentru alții. Bine, indirect faci și pentru tine.
Pe de altă parte, angajatorii au și ei dreptate. Un intern nu va face treaba ca un angajat normal și pe altă parte, consumă la fel ca un angajat: de la calculatorul pe care stă, până la curentul din incintă.
Așadar, treaba este undeva la mijloc, dar poate că ar trebui plătiți la compromis. Poate jumătate de sumă sau să îi acoperi necesitățile de integrate în colectiv.
Adaugă un comentariu