Mănânc cât se poate de des în restaurante. Nu știu dacă este o plăcere sau nu, dar îmi place să eficientizez timpul. Consider că pierd destul de mult timp cumpărând alimente, mergând în supermarket, gătind acasă câteva ore în bucătărie, cu o hotă care numai bună nu este, pe căldurile de afară, față de ceea ce aș putea mânca în oraș.
Da, e mai comod pentru mine să o fac în felul ăsta. Pur și simplu mă pun la masă și comand ceva.
Să diferențiem, totuși, puțin restaurantul de fast food. Ar fi ipocrizie să zic că nu nimeresc și în fast food, dar evit pe cât se poate acest lucru.
Ceea ce nu îmi place: să văd că mănânc cartofi congelați, la pungă.
Ok, știu că se curăță foarte greu și nu stă nimeni să îi facă. Dar când văd pungile acelea mari și fără sens parcă nu îmi arde deloc de cartofi.
E o formă de selecție pentru mine. Nu vreau să văd la masă, să simt că mănânc cartofi congelați.
Mă gândesc că și altă mâncare este și mai rea. Poate și mai rea de atât.
Adaugă un comentariu