Despre hard disk-uri am tot discutat. Sigur, nu am vorbit despre lucruri software, ci am recomandat cele mai bune hard disk-uri externe sau topuri de harduri. Până la urmă discutăm de aceleași modele ambalate diferit.
Eh, dar hard disk-urile externe nu prea se defragmentează. Majoritatea sunt flash-uri și… nu prea este indicat, alinierea datelor se face diferit față de un hard disk normal, cu platane.
În rândurile următoare vom discuta despre formatarea hard disk-urilor. Mai exact, despre Quick Format și despre Full Format.Ștergerea fișierelor se face diferit între un SSD și un HDD. Era normal, din moment ce alinierea datelor este diferită. Totodată, șansele de recuperare a datelor sunt mult mai mari când discutăm despre formatarea HDD-ului, indiferent dacă este realizată cu Quick format sau Full Format.
Când este bine să formatăm?
Eu zic că trebuie să nu abuzăm de formatare. Nu trebuie să îngenunchem unitatea de stocare doar pentru că avem noi pitici pe creier. Spun asta pentru că cei cu calculatoare un pic mai neperformante încep să facă manevrele acestea doar de dragul reinstalării sistemului de operare.
Eu mi-aș formata calculatorul doar dacă sectorul de boot este virusat, dacă am un virus atât de puternic încât antivirusul a dormit lângă mine în loc să mă protejeze.
Cum ștergem un fișier?
Răspunsul simplu: cu tasta Delete. Răspunsul mai puțin simplu este următorul: să ne imaginăm că avem o bibliotecă. În momentul în care vom șterge un fișier este ca și cum am lua o carte din bibliotecă. Oricând putem aduce cartea aceea înapoi. Singura diferență, în momentul în care recuperăm datele, va fi că nu va mai ști exact de unde a luat cartea din bibliotecă. Dar ea există și este „citibilă”. Dacă vom dori să ștergem acel fișier va trebui să folosim opțiunea de Wipe Partition, nu format/ quick format.
Dar care este diferența între quick format și format? De ce a 2 a durează atât de mult?
Ambele fac același lucru, dar cea care durează mai mult face și o scanare pentru scanarea sectoarelor cu problemă. Tocmai de aceea eu recomand, atunci când este posibil, să faceți o formatare normală.
Ionuț Staicu a zis
Cartea rămâne în bibliotecă.
Să ne imaginăm că avem o bibliotecă. În această bibliotecă, toate cărțile nu au titluri, au doar un număr. La intrare în bibliotecă ai un caiet, iar în acest caiet ai un tabel cu două coloane: prima coloană e reprezentată de un număr – numărul cărții – iar a doua coloană este titlul cărții. Ăsta e singurul loc unde există această relație între numărul cărții și titlul cărții. Acest caiet se numește FAT (file allocation table).
În momentul în care vrei să arunci (ștergi) o carte, iei caietul, ștergi referința număr/titlu din tabel și aia e tot. Cartea rămâne în bibliotecă până în momentul în care vrei să pui o nouă carte în bibliotecă și nu mai ai loc.
Ce zici, are mai mult sens așa? 🙂
(detaliile despre fragmentare le-am lăsat pentru un episod viitor :D)
Yamasha a zis
Is true. Uite că de FAT nu m-am legat. 🙂 Nu e timpul trecut să documentăm 🙂